Amintirea lui îmi bântuie pozele pline de praf, parfumul lui încă se simte pe perna din colţul camerei unde obişnuia să mă sărute. Ochii lui sunt agăţaţi de tavanul din sufragerie, deasupra oglinzii unde se derulează filmul vieţii mele. Iar mă apucă o stare depresivă şi îmi aprind o ţigară, în speranţa că mă voi putea reculege pentru câteva momente. Întunecimea camerei în care mă aflu îmi apasă sufletul sfiit şi îmi accentuează sentimentele acre. Mă prăbuşesc în pat, ameţită de la fumul care îmi invadase plămânii de plăcere, şi vreo doua-trei fire de păr rătăcite de-ale lui printre cearşafuri îmi gâdilau spatele. Sunt purtată de fumul gros, pe care sincer poţi să sprijini o bicicletă fără probleme, şi îmi scap ceaşca de cafea din mână, pătând cu zaţ covorul din mijlocul camerei. Am trei sticle de vin şi o cutie de bomboane cu ciocolată pe birou, pe care el mi le-a dăruit de 14 februarie. Rujul meu roşu s-a uscat pe noptieră, alături de rebusurile mele şi de cremele cu extract de propolis. Evadasem vreo cinci minute din iadul trecutului, dar ţigara ajunsese la filtru şi a trebuit s-o sting în scrumiera murdară de lângă pat. Cămăşile şi banii lui de buzunar se aflau pe calorifer, lângă şapca şi şosetele mele, iar eu ma uitam la ele şi îmi aminteam cu lacrimi în ochi legătura eternă ce ne-o jurasem. Începusem să creez acronime de la diferite cuvinte cu care el mă alinta şi plângeam în neştire, toate batistele mele fiind deja murdare de rimel. M-am uitat pe fereastră şi nu i-am văzut maşina în faţa blocului, apoi am privit spre cerul plin de nori cenuşii, care parcă stăteau să-mi cadă în cap. Mi-am şters lacrima de pe obraz şi m-am aşezat în fotoliu, începând să răsfoiesc iar albumul cu poze vechi. Şi cum priveam cu ochii înlăcrimaţi miile de amintiri desenate, iluziile mi se aruncau prin faţa ochilor. M-am trezit din ameţeală când soneria a sunat şi am alergat spre uşă, în speranţa ştearsă că ar putea fi el, dar era doar poştaşul..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu