duminică, 30 ianuarie 2011

Timpuriu



In jurul meu sunt obiecte bolnave, discrete. Imi anticipeaza gandurile metalice, ganduri ce strapung plasa imaginatiei, care o data strapunsa, imparte tot felul de cunostiinte, fie de baza ori determinate de dorinta evolutiei. Incepi sa deschizi ochii,ochii tai impietriti, inghetati, precum statui de sticla, precum cristale ce blesteama lumea vaga a imaginatiei.. care? o imaginatie patata de sunete stranii ce cad intr-o prapastie singuratica si zgomotoasa, un trup ieftin ce cade rupt in abisul lumii de afara, unde timpul se pierde.. sa fim seriosi.. care se consuma? Pentru unii dogmele si ideile sunt chestii invatate mecanic, pe cand pentru altii sa pierzi timpu' facand ceea ce-ti place fara sa-ti pese de parerile celor din societatea din care faci parte e de-a dreptu' constructiv, e libertatea pe care-ti propui s-o ai,dar nu prea reusesti deoarece esti putin cam preocupat de cum esti vazut de ceilalti. Dar pun stop imaginatiei mele "de copil" ,imaginatie ce contrazice realitatea, atacand-o cu elemente fictive (fictive,da,putin). Dar iti dai seama de.. Ghici ce.. ca timpul trece si nimeni nu este de vina. Greselile se accentueaza pe peretele celular naiv al subconstientului tau murdar, imaginatia ta vanata, ranita de peisaje fictionale inecate in intuneric, anime-uri, filme, piese de teatru, zgomote, ritmuri sacadate (de multe ori mi se intampla sa vad cum oamenii se misca aiurea in fata ochilor mei), orice te distrage de la a fi cu capu' pe umeri si de-a nu face cumva o gafa ce te-ar costa super reputatia ta de rockstar! Si citesti lectura asta care nu pare cumva sa te impresioneze, pentru ca esti satul de predicile pe care niciodata nu le asculti cu atentie ca sa le bagi la cap, deoarece par aiureli spuse doar pentru a fi spuse. Si timpu' trece la fel de incet, linistit, poate putin prea linistit, si de-aia se transforma intr-un semn de intrebare. Crezi ca timpul e o intrebare? Crezi ca prin faptul ca e o intrebare ne raspunde noua, tuturor? Nu vom afla niciodata, avem alte griji. Facem atatea compromisuri, incat uitam pana si de noi