marți, 26 aprilie 2011

Vis


Da, recunosc, e tipul asta care imi da fiori. Doar in vise, acolo unde sufletele se invelesc in cristale si plutesc in timp si spatiu. Pai, sa spun asa, pe cand luna de argint impanzea intunericul noptii iar stelele ca niste picaturi de apa o vegheau.. pe atunci eram amandoi, departe. Si comunicam telepatic, iar el aievea unui zmeu colorat fara cer, ma privea adanc. Nu intelegea.. sau nu vroiam eu sa inteleaga. Se repezea furios asupra mea si-mi prindea soldurile in mainile lui puternice, iar eu tremuram pentru o clipa, cu rasuflarea taiata. Era o crima sa ma uit in ochii lui albastri si sa-i ravasesc in palme parul blond precum petele de lumina ale soarelui. Il descriu ca pe un monstru, ce ma ucide cu o privire in zarea care ascundea clipocirea unor vechi unde de sunet. Chiar aveam o imaginatie bogata, iar visarea lucida ma ajuta, visarea unde poti gandi, te poti imagina asa cum vrei tu, trist, vesel, care detine controlul, vulnerabil, ganditor, nelinistit. Mi-as vinde sufletul unor demoni crutati de temnita, pentru o zi pe care s-o petrecem impreuna, cu o sticla de tequila in ghiozdan. Numai ca... m-ar prinde el in brate ca sa mor asemenea unui inger bolnav de exoduri ?! Sau il iubesc degeaba in nestire..? in vis.. ?

[desen fara nume, 26 aprilie 2011]

duminică, 30 ianuarie 2011

Timpuriu



In jurul meu sunt obiecte bolnave, discrete. Imi anticipeaza gandurile metalice, ganduri ce strapung plasa imaginatiei, care o data strapunsa, imparte tot felul de cunostiinte, fie de baza ori determinate de dorinta evolutiei. Incepi sa deschizi ochii,ochii tai impietriti, inghetati, precum statui de sticla, precum cristale ce blesteama lumea vaga a imaginatiei.. care? o imaginatie patata de sunete stranii ce cad intr-o prapastie singuratica si zgomotoasa, un trup ieftin ce cade rupt in abisul lumii de afara, unde timpul se pierde.. sa fim seriosi.. care se consuma? Pentru unii dogmele si ideile sunt chestii invatate mecanic, pe cand pentru altii sa pierzi timpu' facand ceea ce-ti place fara sa-ti pese de parerile celor din societatea din care faci parte e de-a dreptu' constructiv, e libertatea pe care-ti propui s-o ai,dar nu prea reusesti deoarece esti putin cam preocupat de cum esti vazut de ceilalti. Dar pun stop imaginatiei mele "de copil" ,imaginatie ce contrazice realitatea, atacand-o cu elemente fictive (fictive,da,putin). Dar iti dai seama de.. Ghici ce.. ca timpul trece si nimeni nu este de vina. Greselile se accentueaza pe peretele celular naiv al subconstientului tau murdar, imaginatia ta vanata, ranita de peisaje fictionale inecate in intuneric, anime-uri, filme, piese de teatru, zgomote, ritmuri sacadate (de multe ori mi se intampla sa vad cum oamenii se misca aiurea in fata ochilor mei), orice te distrage de la a fi cu capu' pe umeri si de-a nu face cumva o gafa ce te-ar costa super reputatia ta de rockstar! Si citesti lectura asta care nu pare cumva sa te impresioneze, pentru ca esti satul de predicile pe care niciodata nu le asculti cu atentie ca sa le bagi la cap, deoarece par aiureli spuse doar pentru a fi spuse. Si timpu' trece la fel de incet, linistit, poate putin prea linistit, si de-aia se transforma intr-un semn de intrebare. Crezi ca timpul e o intrebare? Crezi ca prin faptul ca e o intrebare ne raspunde noua, tuturor? Nu vom afla niciodata, avem alte griji. Facem atatea compromisuri, incat uitam pana si de noi

marți, 5 octombrie 2010

luni, 4 octombrie 2010

Lumea-ntr-o capsula cu praf



Nu sunt nici pe departe copilul perfect pe care si l-au imaginat ai mei, persoana capabila sa dea sfaturi oricui in orice imprejurare, prietena pe care sa te bazezi. Pe mine,in schimb, ma incanta un zambet pe care-l afisezi fara obligatia de a fi amabil,si.. nu incerc sa dobandesc calitati gresind, gresesc pentru ca e uman. Si daca nu sunt pe seama asteptarilor tale, de ce nu ma ignori? Pentru ca esti o persoana prea plina de tine, prea plina de umor si sarcasm, prea plina de ironii defecte si glume idioate, pentru ca pentru tine lumea are ca scop barfa, inselaciunea, minciuna, falsa atitudine si violenta, fie corporala, fie morala. Pentru ca ai invatat sa ranesti fiind ranit sau deja ranind fara sa constientizezi. Esti simplu, comun, nu ai calitatile unui substantiv propriu referitor la personalitate. Asa ca du-te si sparge cristale in mii de bucati, distreaza-te cum stii tu, om facut din praf. Pentru ca, spre deosebire de tine, pot afisa o privire inocenta fara sa gandesc ceva rau.

(dis iz fo' someone..someone dat used 2 be special.)

duminică, 3 octombrie 2010

ABEREL un pic asa




Sunt un fel de abdicant la tronul sinceritatii, vreau sa elimin toti pretendentii care au idei complet ireale si pe cei care vor sa fie conducatorii supremi ai unei lumi deja conduse de o creatura care distruge posibilitatile a orice lucru limpede si inocent. Ma aflu intr-o incapere intinata invataturii, sunt un critic literar care cunoaste motivele si temele produse / propuse de un oarecare elev,a carei personalitate este pierduta in norii indulgenti ai confuziei. Dar pentru ce toate astea? Pentru ca in final sa mor ,iar in urma mea sa las o amintire bolnavicioasa si rara.

miercuri, 4 august 2010

Ma simt ciudat / a


ce naspa. iar m-am certat cu ai mei. iar ma simt rau. iar ma doare capul. iar imi confesez trairile persoanelor care citesc din cand in cand firele astea cibernetice legate de capete in litere, formand fraze .parintii mei sunt la tara,la fel si sora mea,cum am zis, m-am certat cu ei,am ramas singura acasa si ma simt ca un fel de spatiu inhalator de spirite, ca un vortex, iar cuvantul asta "vortex",care ma duce cu gandul la poze, la amintiri, la orice fel de boala, la psihologie, la filme, la migdale crocante, la tigari fumate dimineata, la cafeaua de 5 dupa-amiaza, laaa nu mai stiu, cred ca m-am blocat..