Some pictures of me

that's ok.

30 iulie, ora 3:33 ,stau pe scaun si ma uit la copiii de la 402.nu stiu de ce scriu post ul asta, probabil pentru ca in momentu' asta ma simt ca o idioata de scriitoare care fumeaza din pipa si e data cu ruj rosu, chiar daca nu am o pipa si nici ruj rosu. unde ramasesem? avea o pana de scris pe ureche si 3-4 fire de par sunt rebele in capul ei plin de idei . a ramas muta, nu putea vorbi,ea doar scria, iar ceea ce scria nu avea legatura cu inceputul ideii sale, vroia sa se opreasca din a mai nota pe hartie tot ceea ce ii venea in minte, pentru ca se simtea izolata si intr-un oarecare fel,destul de retrasa pentru ca in loc sa vorbeasca se rezuma la a scrie ca sa se descarce. acum eu: am baut o cafea acum 4 ore jumate' ,cred ca vreau sa dorm,nu pot.alerg, cad, acum sunt o musca, sunt la scoala, e iarna, e frig afara, in gara probabil ca e doar un caine, iar eu stau si privesc la tabla pe care sunt scrise cateva legi, printre care si cea a lui kirchhopff, cea a lui ohm, a lui bernoulli, a lui hooke. aoleu,ma apuc de niste probleme la fizica.incep cu optica? dar am uitat schemele alea tampite. matematica, am 5 culegeri, dar mi-e sila sa le caut.sa scriu? asta fac.sa pictez,mi-e sila sa caut acuarelele. sa schitez, nu stiu unde e creionul. sa dispar? nu pot! habar nu am ce sa fac. si nimeni nu se intreaba ce s-a intamplat cu scriitoarea aia dubioasa?

lonely

Iar m'a apucat nebuneala.
[another story]


La telefon

Ea: Ce faci, gogoşică, pe unde eşti? Ne vedem şi noi azi?
El: Păi, mă, momentan sunt la un tip, îi formatez calculatorul. Când termin, deci peste maxim o jumătate de oră, te sun şi îţi zic unde ne întâlnim.
Ea: Ok, păi daca e aşa, mă îmbrac de acum şi îmi dai doar un bip când pleci.. Şi ..uhmmm, ne vedem în faţă la Colibri?
El: Aha, mai bine aşa. Dau bip şi pleci şi tu de acasă.. Te iubesc
Ea: Şi eu!
El închide.

El: Nina, hai că trebuie să mă îmbrac.. Ne vedem altă dată şi terminăm treaba asta. Mă cheama gagica la cafea.
Nina: Păi ok, atunci, dar să nu mă uiţi, mi-ai promis ...
El: Nu te uit ,mă, stai tu calmă. După ce termin cu Sorana, te sun si ne ducem undeva într-un loc mai retras şi o să se ţi îndeplinească dorinţa aia fierbinte.
Nina: Sunt sigură că te vei ţine de cuvânt.
(sărut)

Peste 15 minute, Dian îi dă bip Soranei şi se întâlnesc la Colibri, cafeneaua lor preferată din oraş. Era un trafic idiot şi peste tot fustangii cu apetitul sexual ridicat.

1: Hey, frumoaso, ne vedem mai târziu pe undeva?
Ea (Sorana): Hai ieşi!

Se întâlnesc cei doi

El: Baaaaau, ce faci, broasco?
Ea: Haideeee, piticule, ţi-am spus să nu-mi mai zici aşaaa. (sărut)
El: Nu mă pot abţine, ai ochii aşa de verzi şi de mari.. Eşti frumoasa azi.
Ea: Uaaaau, doar azi? să fie un compliment oare?
El: Evident (îmbrăţişare)
Ea: Dar altceva nu observi?
El: Hmmm, ce anume?
Ea: Vino mai aproape.
El: Alt.. parfum?
Ea: Ufff, you know me so well
El: Desigur.. Păi intrăm sau ce facem?
Ea: Da, măăăi.

Înăuntru

Chelner: Vă servesc cu ceva?
Ea: Eu vreaaau..un milkshake de banane.
El: O cafea şi două pliculeţe de zahăr ,te rog.
Chelner: În două minuţele.

Ea: Şi ce ai mai făcut azi? Nu te-am mai văzut de vineri seară, javro
El: Am avut nişte treabă cu ai mei, am fost plecat din localitate 2 zile, am fost şi pe la Cluj să iau niste căcaturi de la cineva şi intenţionam să te sun eu să ieşim după ce terminam cu... Miron la calculator.
Ea: Vaaai, pisiloi, aşa de emoţionat eşti că mă vezi după aproape o saptămână de te bâlbâi în halul ăsta? (râde şi îşi aprinde o ţigară)
El: Păi şi normal, dulceaţo. (sărut)

Chelner: Uite aici milkshake-ul şi cafeaua dumneavoastră cu cele două pliculeţe de zahăr.
El, ea: Mersi.

El: Tu ce ai mai bâjbâit? (îşi aprinde şi el o ţigară)
Ea: Bă.. multe chestii aşa ca dumneata, bebe, nu am făcut, am fost zilele astea până la Elena să iau dosarele alea handicapate pentru facultate şi cam atât..
El: Mă bucur că mai sunt şi oameni care se relaxează.
Ea: Hai nu fi jegos (râde)
El: Mă duc pâna la baie. Scuză-mă câteva momente
Ea: Aha (ia o gură pe ascuns din cafeaua lui şi chicoteşte)

Dian şi-a lăsat telefonul pe masă (moment dramatic, ca-n telenovele:)) ) şi primeşte un mesaj. Sorana ia telefonul şi vede că mesajul era de la Cristi (aşa era Nina trecută în agenda lui telefonică)
Ea: Hmm, ăştia sigur plănuiesc iar să iasă la bere fără mine.. (râde şi trage un fum din ţigară)

"Frumosule, nu mai sunt acasă.
M-am dus până la sora mea la apartament
să îi dau nişte chei şi ajung peste vreo
2-3 ore acasă, deci dacă e ne uităm la
un film ceva şi după trecem la clipele
puţin mai hot. te aştept. xoxo"

Ea: Pof..tim ?

Îl vede pe Dian cum iese pe uşa de la baie şi pune telefonul pe masă.

El: Muuult mai bine, mă simt fresh.
Ea: Te cred (râde)
El: Cât e ceasul, apropo?
Ea: Destul (râde)
El: Haide, măăă
Ea: E opt şi douăşcinci'.
El: Pe la 9 mă car şi eu spre casă, sunt rupt, n-am mai dormit de 2 zile ca-lumea
Ea: Ok, bibiloi ...Hei chelner, vino puţin
Chelner: Da, vă rog
Ea: Mai adu-mi şi mie... un pahar de tequila ,te rog
Chelner: Imediat.
El: Ce faci, nebuno? (râde)
Ea: Eh, am chef de ceva mai strong
El: Nebunie..
Chelner: Poftiţi!
Ea: Mersi mersi.
El: Ai chef să te ameţeşti?
Ea: Nu doar atât, am chef să mă ameţesc ca să am curajul să îţi zic nişte chestii
El: Hai nu îmi zi de barză că mor aici.
Ea: Ete cucu, stai mă flexibil.
El: Ok, merg pe încredere cu frumoasa mea (râde)
Ea: Aşa, mami! (îmbrăţişare)

După vreun sfert de oră Sorana se ciupeşte cu vreo 3-4 pahare de tequila, Dian neputând s-o convingă să se oprească.

El: Haide ,Sorana, ce te-a apucat? Nu mai fi aşa copilă.
Ea: Copilă? Copilă, mă? (tuşeşte) Ştii (se îneacă) dragul meu? (îşi pune palma pe frunte) Copilă e draga ta care-ţi trimite mesaje hot, băgami-aş pula în tine şi în naţia ta de căcat infect ce eşti.
El: Ce???
Ea: Ştii ceva? Ia gata, fugi şi fute-ţi căţeaua, de cât timp îţi bagi tu pula în 3 ani de relaţie, gogoşel?

Toata lumea din cafenea se uita mirată la ei.

El: Sorana.. termină.. Hai să discutăm încet afară.. Eşti beată şi nu ştii ce vorbeşti. Te rog!
Ea: Ia-ţi labele de pe mine, javră căcănară. Ieşi, mă!!!

Pâna la urmă o scoate pe Sorana în faţa cafenelei

Chelner: Uhm, domnu', şi consumaţia dumneavoastră şi a domnişoarei cine o plăteşte?
El: Ah.. Două momente..
Ea: Aşa ,mă, scoate banii şi dă-i omului. Cât îţi iei pe târfa aia?
El: Vă rog.. Deci..
Ea: Peşte eşti? Si d'ăla eşti?
El: Treisute şaptezeci..
Ea: Da' e frumoasă măcar, piciule, sau pentru tine orice gaură e sfântă?
El: Şi cinci!
Chelner: Mulţumesc.
Ea: Bun bun, te respecţi..
El: Cu plăcere, ne cerem.. scuze..
Ea: Ce scuze,mă? Scuze să'şi ceară mă'ta de la Dumnezeu că ţi-a dat viaţă pe lumea asta!
El: Sorana, ce ai?
Ea: Dian, marş dracu', nu vreau să te mai văd
El: Te iubesc!
Ea: Aaaa, de aia te culci cu toate?
El: Care toate, mă?
Ea: "cristi", mai ştiu eu care e? (se aşează în fund pe bordură şi scoate o ţigară din pachet)

Nu-i mai funcţionează bricheta
Ea: Haide, băgami-aaaş!
El: Ia-o ,mă, pe a mea.
Ea: Bă, n-ai plecat?
El: Sorana, te iubesc. Nina e o târfă idioată, te rog! Chestia asta durează de două zile, am cunoscut-o la Cluj, şi ea e tot de aici din oraş şi se ducea la facultate să depună un dosar.
Ea: I-auzi! Nina.. ce nume orgasmic ! Nina, Ninaaaa, ce-ţi mai place heroinaaa. Dar sunt mulţumită de ceva, măcar de faza cu "am fost la Cluj" ştiu că e adevărată. Păi mă bucur, e bun.
(se aprinde bricheta)
Ea: Aleluia, luate-ar dracu, tutun retard!
El: Sorana..
Ea: Curiozitate.. Când te-am sunat eu te tăvăleai cu ea? Hai sincer, acum sunt deja cărţile pe faţă.
El: Nu! Ţi-am zis, broasco, te iubesc!!!
Ea: Vai căcat, m-ai emoţionat până-n cur cu chestia asta. Să te mai cred, băieţaş?
El: Sorana..
Ea: Hai gata jet! Mi-e scârbă deja de moaca ta de milog cretin.

Se ridică de pe trotuarul rece şi pleacă spre casă, uitând de privirea lui caldă pe timp de iarnă, de mâinile lui reci pe timp de vară, de florile pe care i le punea cu gingăşie în păr primăvara şi de piesele de la Vama Veche pe care i le cânta la chitară toamna sub nucul bătrân şi arămiu unde s-au cunoscut.

Ard în cădere

Hei, lasă-mă să ard aici în iadul meu, lasă-mă să mor trecând prin oglinda de foc , lasă-mă să zbor peste cenuşa de pe pământul umed, lasă-mă să mă usuc cu o supradoză de vise. Refuz să mă cuprinzi şi să-mi furi sufletul, de aceea îţi alung privirea şi cad în destinul colorat în gri, atât de nisipos precum un deşert în care cad ca o ploaie. Vreau să-mi scufund mintea într-un ocean de umbre albastre beirut, să dau culoare venelor purpurii, să trec de roşul aprins din miile de zvonuri, să ard în culori, să mă topesc, să dispar, survenită din viitor, ştearsă din lumea mincinoasă şi despicată în două de schimbările snoabe ce se întâmplă. Aş vrea să pot opri timpul care îşi pune amprenta pe chipul meu,pe mâinile mele aproape transparente, pe gâtul meu însemnat de iubire, pe abdomenul meu subţire, pe părul meu răvăşit şi ars de soare. Focul e o scăpare atroce din răceala temporară, o evadare din întinsul infinit, o umbră accentuată pe cerul plin de nori grei şi apăsători. Nu mi-e teamă, doar că sunt indecisă şi secretele mele ascunse vor fi destăinuite lumii de afară care prinde bârfele pe o plasă ţesută din dispreţ şi viaţă alb-negru, pictată din luna de argint mort.

Gol

Gândurile mele capătă contur atunci când simt pe propria piele duritatea razelor de soare, atunci când amintirile mele se pierd în zarea fumurie, atunci când mâinile mele cercetează cu nepăsare agitaţia lumii,atunci când ochii mei se ridică pe cer şi mai roagă puţină îndurare. Eram fericită atunci când dansam cu sentimentele pe o scenă facută de Dumnezeu, în care îngerii îşi ocroteau vocile sub aureola minţii mele, dar acum m-a cuprins melancolia şi dorinţa de frumos, de o ploaie rece într-o zi toridă,de patimile celorlalţi atunci când comit o faptă fără să se gândească la negrul viitor. Şi cred în propriile forţe, dar nu mai am putere să mă ridic din praful aluziv de pe jos, să-mi curăţ chipul angelic de fumurile stinse pe fruntea mea albă. Să fi stat în gară să aştept trenul, fără să mă gândesc la destinaţie, să cunosc oameni noi care să-mi rămână în suflet până când privesc lumina pentru ultima oară şi trupul meu se stinge precum o ţigară care a ajuns la filtru, amăgită de gândurile nepăsătoare ale celor din jur, aş fi vrut să mai stau o zi cu fericirea în gând, dar a plecat din lumea mea, s-a decis să dispară, să-mi evapore visele şi trăirile pasionale. Asta ar fi fost gândirea oricui,dar nu a mea, şi totuşi a nimănui. Umbrele de pe pereţi îi amintesc inimii mele vadul de amintiri şi şiroaiele de lacrimi uscate pe obrajii arşi de soare ,ochii plânşi şi morţi de atâta timp, chitările de pe plaja goală şi cum aşteptam să-mi aducă cineva vara pe tavă în zilele reci de noiembrie, când îmi rătăceam simţirile pe străzile putrede. Paşii mei învie noaptea şi îi încălzeşte sufletul rece, am reuşit să dau jos pânza întunericului ca să pot vedea în continuare chipurile false şi mi-am desfundat urechile ca să pot auzi minciunile care fac parte din repertoriul meu zilnic. Servesc în fiecare minut o amintire care încet-încet îmi cuprinde trupul şi intră în măduva oaselor, îmi clocoteşte sângele bolnav şi îmi spăl faţa cu apă rece, sperând că după ce se usucă vor dispărea durerea şi epigoniile adunate în straturi groase de amărăciune. Nu m-am schimbat, sunt aici, numai că văd lumea asta stupidă cu alţi ochi, indiferent dacă mă bucur de fiecare clipă din viaţa mea şi fumez pentru a anihila depresia, simt un val de viaţă care mă buşeşte la fiecare gând morbid şi îmi redă speranţa zilei de mâine.

Breiching niuz

Bă, cui îi place Avril Lavigne mâna sus. Uite, muzica ei e ok, îmi place „When you’re gone” de la ea, mai mult versurile decât piesa în sine şi cum se cacă pe ea în videoclip că ştie să cânte la pian şi că toată viaţa ei a fost o dramă romantică, la dracu’. M-aş duce şi eu să-mi formez vocea într-un cor religios, cum a făcut ea, însă nu să continui cu „ he was a sk8er boy, she was a girl” şi să mă plimb tot videoclipul pe o stradă, să mă caţăr pe maşini şi toţi tembeloizii să fie în extaz „LA NAIBA ÎN PUII MEI, TIPA ASTA S-A URCAT PE CAPOTĂ!” E o chestie aici, ca e chiar "şucăriţă" rău gagica... pe bune, mi-am aruncat toate CD-urile cu muzica [ma refer la "muzica" in adevaratul sens al cuvantului] şi am început să o ascult pe ea! Hai sa fim serioşi, aia chiar cântă? Vouă nu vi s-a acrit de genul ăsta de teenageri care cântă un fel de rock cu texte despre cât de complicată este pubertatea?

Dialog

„Hei, n-a ramas nimic în care să mai crezi” după cum spun cei de la Viţa de Vie în „Ţine minte”. De ce să nu spun că au dreptate? Sincer, nu este nimic în care să mai pot crede cu adevărat. Cei care mă susţin cu adevărat sunt prietenii mei, însă nu toţi, pentru ca exista şi oameni prefăcuţi. Ştiu că atunci când iau o bere în mână nu poate să mă doboare nimeni pentru că sunt în lumea mea, nu, nu o lume retrasa si nesigura, lumea pe care mi-o cladesc alaturi de persoane ok. Despre mine.. Muzica.. s-o definesc, cum o pot defini altfel decat asa [?] -> Este o parte din fiecare dintre noi. Dar hai sa vorbim direct, pentru ca abordarea directa e mai practica. Câţi ani am, zici? Am 15 jumătate. Tu? Aha. Şi ce îţi place să faci în timpul liber? Mie îmi place să îmi imaginez că sunt cerul şi că nimic nu se poate prinde de mine, că furtunile pot trece, ploaia poate să rămână, însă eu tot albastrul sfânt rămân. Iubesc câinii. Ţie ce animale îţi plac? Pe bune? Eu detest pisicile. Şi nu pentru că sunt atât de impertinente când îşi ling pernuţele labuţelor, ci pentru că îţi lasă impresia că ele au inventat senzualitatea, că atunci când torc lângă piciorul tău trebuie să le mângâi capul, pentru că sunt parşive şi în acelaşi timp li se citeşte dispreţul din ochii sticloşi care pândesc gelozie, ca mulţi dintre cei care probabil citesc chestia asta [în momentul ăsta.] Şi dacă eşti şi tu vreun prefăcut caruia crezi că totul i se atribuie cu doar un „mrrr”, poţi să te opreşti din citit în momentul ăsta şi să te cari de aici. Şi iubesc atât de mult câinii pentru că ei sunt independenţi, au un fel unic de a fi, felul cum latră, se joacă cu tine sau ţopăie tot timpul. Parcă te fac pe tine să vrei să te simţi liber, să uiţi de compromisuri, de lume, de afaceri, de sex, de cultura generală, să vrei să fii doar un romantic care stă desculţ la umbra unui nuc şi fredonează un cântec uitat de toată lumea. E într-adevăr trist să trăieşti în lumea asta care este făcută din minciuni, din ură, din dispreţ, din zgârcenia de a-i lua celui de lângă tine până şi aerul pe care il respira. Poate de aia am ales să fiu o nonconformistă şi să mă doară fix undeva de părerile celorlalţi şi de ceea ce semnific eu pentru toată lumea. Crezi ca exagerez? Te intrebi daca nu cumva realizez ca ma cred prea nu stiu cum pentru amarata varsta pe care o posed? Te intrebi daca aberez? Te întrebi dacă aş putea să te însoţesc într-un loc numit „realitate”? Da, pot, dar îţi spun eu că e crud.. Because reality is the worst game ever.